Liturghia Darurilor — Vineri, 13 martie 2026
Vineri, 13 martie 2026
Liturghia Darurilor Înainte Sfințite
Săptămâna 3 — Glasul 7
Începutul
Preotul, stând în fața Sfintei Mese, cu ușile împărătești și dvera închise, rostește binecuvântarea:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana:
Amin.
Preotul deschide dvera, ia cădelnița și începe să cădească. Citeţul zice:
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru, Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru, Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru!
Psalmul 103 (Psalmul de început)
Preotul cădește toată biserica. Citeţul sau strana citește (cântă) Psalmul 103:
Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! Întru strălucire și în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină, Cel ce întinzi cerul ca un cort, Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui, Cel ce pui norii suirea Ta, Cel ce umbli peste aripile vânturilor, Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc, Cel ce întărești pământul pe temelia lui, încât nu se va clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui, peste munți vor sta ape; de certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa; urcă munți și coboară văi, până în locul în care le-ai așezat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece și nici nu se vor întoarce să acopere pământul. Cel ce trimiți izvoare în văi, prin mijlocul munților vor trece ape; adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea își vor potoli. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munții din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul; Cel ce răsari iarbă dobitoacelor și verdeață spre trebuința oamenilor, ca să scoată pâine din pământ și vinul ce veselește inima omului; ca să-i veselească fața cu untdelemn și pâinea ce întărește inima omului. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările își vor face cuib, locașul cocostârcului le călăuzește pe ele. Munții cei înalți – adăpost cerbilor, stâncile – scăpare iepurilor. Făcut-ai luna spre vremi; soarele și-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte, când vor ieși toate fiarele pădurii; puii leilor răcnesc ca să apuce și să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele și s-au adunat și în culcușurile lor se vor culca. Ieși-va omul la lucrul său și la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este întinsă și largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăți mici și mari. Acolo corăbiile umblă și fiarele pe care le-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine așteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna; deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți. Dar întorcându-Ți Tu fața Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor și se vor sfârși și în țărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău și se vor zidi și vei înnoi fața pământului. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre pământ și-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munți și fumegă. Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi. Plăcute să-i fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătoșii de pe pământ și cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
Iarăși:
Soarele și-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut!
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de 3 ori)
În timpul psalmului, preotul citește în taină rugăciunile Vecerniei.
Ectenia Mare
Diaconul (sau preotul) rostește Ectenia Mare:
Cu pace, Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Pentru sfântă biserica aceasta și pentru cei ce cu credință, cu evlavie și cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Pentru Preasfințitul Părintele nostru (N), (Arhi)Episcopul (eparhiei), pentru cinstita preoțime și cea întru Hristos diaconie, pentru tot clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Pentru țara noastră, pentru conducătorii ei și pentru tot poporul, Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Pentru sfânt locașul acesta, pentru toată cetatea și ținutul acesta și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Pentru buna întocmire a văzduhului, pentru îmbelșugarea roadelor pământului și pentru vremuri pașnice, Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat și prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiți și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Pentru ca să fim izbăviți noi de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți sfinții pomenind-o, pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Strana:
Ție, Doamne.
Ecfonisul:
Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana:
Amin.
Catisma 18 (Psalmii 119–133)
Se citește Catisma a optsprezecea din Psaltire, împărțită în trei stări:
Starea 1-a:
Psalmul 119
Către Domnul am strigat când m-am necăjit și m-a auzit.
Doamne, izbăvește sufletul meu de buzele nedrepte și de limba vicleană.
Ce se va da ție și ce vei câștiga de la limba vicleană?
Săgeți ascuțite cu cărbuni aprinși, trase de Cel puternic.
Vai mie, că pribegia mea s-a prelungit, că locuiesc în corturile lui Chedar!
Mult a pribegit sufletul meu.
Cu cei ce urau pacea, făcător de pace eram; când grăiam lor, se luptau cu mine în zadar.
Psalmul 120
Ridicat-am ochii mei la munți, de unde va veni ajutorul meu.
Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul.
Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce te păzește.
Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzește pe Israel.
Domnul te va păzi pe tine; Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta.
Ziua, soarele nu te va arde, nici luna noaptea.
Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău.
Domnul va păzi intrarea ta și ieșirea ta de acum și până în veac.
Psalmul 121
Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: «În casa Domnului vom merge!»
Stăteau picioarele noastre în curțile tale, Ierusalime!
Ierusalimul, cel ce este zidit ca o cetate, ale cărei porți sunt strâns unite.
Că acolo s-au suit semințiile, semințiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude numele Domnului.
Că acolo s-au așezat scaunele la judecată, scaunele pentru casa lui David.
Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului și pentru îndestularea celor ce te iubesc pe tine.
Să fie pace în întăriturile tale și îndestulare în turnurile tale.
Pentru frații mei și pentru vecinii mei grăiam despre tine pace.
Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am dorit cele bune ție.
Psalmul 122
Către Tine, Cel ce locuiești în cer, am ridicat ochii mei.
Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, așa sunt ochii noștri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi.
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare,
Că prea mult s-a săturat sufletul nostru de ocara celor îndestulați și de defăimarea celor mândri.
Psalmul 123
De n-ar fi fost Domnul cu noi, să spună Israel!
De n-ar fi fost Domnul cu noi, când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,
De vii ne-ar fi înghițit pe noi, când s-a aprins mânia lor împotriva noastră.
Apa ne-ar fi înecat pe noi, șuvoi ar fi trecut peste sufletul nostru.
Atunci ar fi trecut peste sufletul nostru valuri înspăimântătoare.
Binecuvântat este Domnul, Care nu ne-a dat pe noi spre vânare dinților lor.
Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat și noi ne-am izbăvit.
Ajutorul nostru este în numele Domnului, Cel ce a făcut cerul și pământul.
După Starea 1-a:
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Doamne, miluiește (de 3 ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Ectenia mică:
Iară și iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți sfinții pomenind-o, pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Strana:
Ție, Doamne.
Ecfonisul:
Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana:
Amin.
Starea a 2-a:
Psalmul 124
Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clătina în veac cel ce locuiește în Ierusalim.
Munți sunt împrejurul lui și Domnul împrejurul poporului Său, de acum și până în veac.
Că nu va lăsa Domnul toiagul păcătoșilor peste soarta drepților, ca să nu-și întindă drepții întru fărădelegi mâinile lor.
Fă bine, Doamne, celor buni și celor drepți cu inima;
Iar pe cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei ce lucrează fărădelegea. Pace peste Israel!
Psalmul 125
Când a întors Domnul robia Sionului, ne-am umplut de mângâiere.
Atunci s-a umplut de bucurie gura noastră și limba noastră de veselie; atunci se zicea între neamuri: «Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!»
Mari lucruri a făcut Domnul cu noi: ne-a umplut de bucurie.
Întoarce, Doamne, robia noastră, cum întorci pâraiele spre miazăzi.
Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera.
Mergând, mergeau și plângeau, aruncând semințele lor, dar venind, vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.
Psalmul 126
De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzește.
În zadar vă sculați dis-de-dimineață, în zadar vă culcați târziu voi, care mâncați pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiți ai Săi.
Iată, fiii sunt moștenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui.
Precum sunt săgețile în mâna celui viteaz, așa sunt copiii părinților tineri.
Fericit este omul care-și va umple casa de copii; nu se va rușina când va grăi cu vrăjmașii săi în poartă.
Psalmul 127
Fericiți toți cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile Lui.
Rodul muncii mâinilor tale vei mânca. Fericit ești; bine-ți va fi!
Femeia ta, ca o vie roditoare, în laturile casei tale; fiii tăi, ca niște vlăstare tinere de măslin, împrejurul mesei tale.
Iată, așa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de Domnul.
Te va binecuvânta Domnul din Sion și vei vedea bunătățile Ierusalimului în toate zilele vieții tale.
Și vei vedea pe fiii fiilor tăi. Pace peste Israel!
Psalmul 128
De multe ori s-au luptat cu mine din tinerețile mele, să spună Israel!
De multe ori s-au luptat cu mine, din tinerețile mele, și nu m-au biruit.
Spatele mi-au lovit păcătoșii, întins-au nelegiuirea lor;
Dar Domnul Cel drept a tăiat grumajii păcătoșilor.
Să se rușineze și să se întoarcă înapoi toți cei ce urăsc Sionul.
Facă-se ca iarba de pe acoperișuri, care, mai înainte de a fi smulsă, s-a uscat,
Din care nu și-a umplut mâna lui secerătorul și sânul său, cel ce adună snopii,
Și trecătorii nu vor zice: «Binecuvântarea Domnului fie peste voi!» sau: «Vă binecuvântăm în numele Domnului!»
După Starea a 2-a:
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Doamne, miluiește (de 3 ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Ectenia mică:
Iară și iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți sfinții pomenind-o, pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Strana:
Ție, Doamne.
Ecfonisul:
Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana:
Amin.
Starea a 3-a:
Psalmul 129
Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.
De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?
Că la Tine este milostivirea.
Pentru numele Tău, Te-am așteptat, Doamne; așteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău,
Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja dimineții până în noapte. Din straja dimineții să nădăjduiască Israel spre Domnul.
Că la Domnul este milă și multă mântuire la El
Și El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.
Psalmul 130
Doamne, nu s-a mândrit inima mea, nici nu s-au înălțat ochii mei, nici n-am umblat după lucruri mari, nici după lucruri mai presus de mine,
Dimpotrivă, mi-am smerit și mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc înțărcat de mama lui, ca răsplată a sufletului meu.
Să nădăjduiască Israel în Domnul, de acum și până în veac!
Psalmul 131
Adu-Ți aminte, Doamne, de David și de toate blândețile lui.
Cum s-a jurat Domnului și a făgăduit Dumnezeului lui Iacob:
Nu voi intra în locașul casei mele, nu mă voi sui pe patul meu de odihnă,
Nu voi da somn ochilor mei și genelor mele dormitare și odihnă tâmplelor mele,
Până ce nu voi afla loc Domnului, locaș Dumnezeului lui Iacob.
Iată am auzit de chivotul legii; în Efrata l-am găsit în țarina lui Iaar.
Citetul rostește următoarele cuvinte mai rar și mai tare:
Intra-vom în locașurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui.
Apoi tace și îngenunchează. Din altar sună clopoțelul. Când sună clopoțelul a doua oară, se ridică și citește mai departe:
Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu și chivotul sfințirii Tale.
Preoții Tăi se vor îmbrăca cu dreptate și cuvioșii Tăi se vor bucura.
Din pricina lui David, robul Tău, să nu întorci fața unsului Tău.
Juratu-S-a Domnul lui David adevărul și nu-l va lepăda: «Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău,
De vor păzi fiii tăi legământul Meu și mărturiile acestea ale Mele, în care îi voi învăța pe ei și fiii lor, vor ședea până în veac pe scaunul tău».
Că a ales Domnul Sionul și l-a ales ca locuință Lui.
«Aceasta este locuința Mea în veacul veacului. Aici voi locui, că l-am ales pe el.
Roadele lui le voi binecuvânta foarte; pe săracii lui îi voi sătura cu pâine.
Pe preoții lui îi voi îmbrăca cu izbăvire și cuvioșii lui cu bucurie se vor bucura.
Acolo voi face să răsară puterea lui David, gătit-am făclie unsului Meu.
Pe vrăjmașii lui îi voi îmbrăca cu rușine, iar pe dânsul va înflori sfințenia Mea».
Psalmul 132
Iată acum ce este bun și ce este frumos, decât numai a locui frații împreună!
Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veșmintelor lui.
Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munții Sionului, că unde este unire, acolo a poruncit Domnul binecuvântarea și viața până în veac.
Psalmul 133
Iată, acum binecuvântați pe Domnul toate slugile Domnului, care stați în casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru.
Noaptea ridicați mâinile voastre spre cele sfinte și binecuvântați pe Domnul.
Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul și pământul.
După Starea a 3-a:
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Ectenia mică:
Iară și iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți sfinții pomenind-o, pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Strana:
Ție, Doamne.
Ecfonisul:
Că Tu ești Dumnezeul nostru, Dumnezeul care miluiești și mântuiești, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana:
Amin.
Doamne strigat-am – Stihirile pe 10
Psalmul 140
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; auzi-mă, Doamne! Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine. Auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară. Auzi-mă, Doamne!
Citeţul:
Pune, Doamne, pază gurii mele și ușă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să nu-mi dezvinovățesc păcatele mele.
Cu oamenii cei ce fac fărădelege și nu mă voi însoți cu aleșii lor.
Certa-mă-va dreptul cu milă și mă va mustra, iar untdelemnul păcătoșilor să nu ungă capul meu.
Că încă și rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor; zdrobise-vor de stâncă judecătorii lor.
Auzi-vor graiurile mele și s-au îndulcit. Precum brazda se desface în pământ, s-au risipit oasele lor lângă iad.
Căci către Tine, Doamne, Doamne – ochii mei; spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
Păzește-mă de cursa care mi-au pus mie și de smintelile celor ce fac fărădelege.
Cădea-vor în mreaja lor păcătoșii, ferit sunt eu până ce voi trece.
Psalmul 141
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.
În calea pe care am umblat, gătit-au cursă mie.
Luat-am seama de-a dreapta și am privit, dar nu era cine să mă cunoască.
Închis-au calea pentru mine și nu are cine să caute de sufletul meu.
Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: Tu ești nădejdea mea, partea mea ești în pământul celor vii.
Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.
Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
Și îndată se cântă stihirile pe 10:
Stihira zilei, glasul 7, singur glasul:
Stih: Scoate din temniță sufletul meu, ca să laude numele Tău.
Ca un dezmierdat m-am depărtat de la darul Tău, Doamne. Şi bogăţia bunătăţii risipindu-o, am alergat la Tine, Îndurate, strigând către Tine : Dumnezeule greşit-am ! Miluieşte-mă.
Stih: Pe mine mă așteaptă drepții, până ce-mi vei răsplăti mie.
Ca un dezmierdat m-am depărtat de la darul Tău, Doamne. Şi bogăţia bunătăţii risipindu-o, am alergat la Tine, Îndurate, strigând către Tine : Dumnezeule greşit-am ! Miluieşte-mă.
Martirica, glasul 7:
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
Sfinţilor mucenici, care bine v-ați nevoit, și v-ați încununat, rugaţi-vă Domnului, să se miluiască sufletele noastre.
Podobnice ale Triodului:
Stih: Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.
Defăimând toate cele pământeşti Sfinţilor Mucenici, și prin divanuri pe Hristos bărbăteşte propovăduindu-L, răsplătiri ați luat de la El pentru munci. Ci ca cei ce aveţi îndrăzneală, pe Dânsul rugaţi-L, ca pe Dumnezeu cel atotputernic, să mântuiască sufletele noastre, a celor ce alergăm către voi, rugămu-ne.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este milostivirea.
Prealăudaţilor mucenici, oile cele duhovniceşti, întregile arderi cele cuvântătoare, jertfa cea primită, plăcută lui Dumnezeu, pe voi nu v-a ascuns pământul, ci cerul v-a primit, cu îngerii v-aţi făcut părtaşi, cu care dimpreună rugaţi pe Mântuitorul și Dumnezeul nostru, rugămu-vă pe voi, ca să împace lumea, şi să mântuiască sufletele noastre.
Stih: Pentru numele Tău, Te-am așteptat, Doamne; așteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.
Mântuitorule, când vei veni să judeci toată lumea, să nu mă ruşinezi pe mine, cel ce am făcut fapte de ruşine.
Din Minei:
Stih: Din straja dimineții până în noapte, din straja dimineții să nădăjduiască Israel spre Domnul.
Cu credință şi cu dragoste adevărată, lepădându-te de lume Părinte Cuvioase, din tinereţe bucurându-te ai urmat lui Hristos Celui ce S-a răstignit, şi prin multe nevoinţe trupul omorându-l, din-destul ai luat darul tămăduirilor, a înceta neputinţele cele de multe feluri, şi a goni duhurile vicleşugului, cu mărire minunându-te.
Stih: Că la Domnul este mila și multă mântuire la El, și El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.
Făcându-te podoabă călugărilor, ai adunat nenumărată mulţime, ca să laude pe Domnul, Cuvioase Părintele nostru, şi pe toți i-ai povăţuit către cereasca vieţuire, bine urmând învăţăturilor tale celor dumnezeieşti, şi vieţii tale celei îmbunătăţite asemănându-se, Fericite, pe care şi întru mutarea ta împreună iarăşi i-ai adunat Benedicte.
Stih: Lăudați pe Domnul toate neamurile; lăudați-L pe El toate popoarele.
Pogorât-ai ploi din cer prin dumnezeiasca rugăciune, precum odinioară Ilie, şi degrab ai făcut a izvorî untul-de-lemn, şi pe mort l-ai înviat, şi alte mulţimi de minuni cu adevărat ai săvârşit Cuvioase, întru slava lui Dumnezeu şi Mântuitorului, pentru aceasta dumnezeiască pomenirea ta cu dragoste o prăznuim Benedicte.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.
Cu credință şi cu dragoste adevărată, lepădându-te de lume Părinte Cuvioase, din tinereţe bucurându-te ai urmat lui Hristos Celui ce S-a răstignit, şi prin multe nevoinţe trupul omorându-l, din-destul ai luat darul tămăduirilor, a înceta neputinţele cele de multe feluri, şi a goni duhurile vicleşugului, cu mărire minunându-te.
Slavă..., a morților, glasul 7:
Odihneşte Stăpâne în curţile Tale pe cei ce au adormit întru credinţă, şi împărăţiei Tale îi învredniceşte.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Dogmatica glasului 7:
Maică te-ai cunoscut mai presus de fire, Născătoare de Dumnezeu, dar ai rămas fecioară, mai presus de cuvânt și de cuget. Și minunea nașterii tale o a tâlcui nu poate limbă; că neobișnuită fiind zămislirea, curată, necuprins de minte este chipul nașterii. Că unde vrea Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii. Pentru aceasta, pe tine știindu-te toți Maică a lui Dumnezeu, ne rugăm ție cu osârdie: Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Vohodul (Ieșirea)
Vohodul (cu cădelnița, fără Evanghelie):
Înțelepciune, drepți!
Strana cântă:
Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, a Celui Sfânt și Fericit, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu. Vrednic ești în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viață, pentru aceasta lumea Te slăvește.
Prochimenul 1
Preotul:
Să luăm aminte. Pace tuturor.
Strana:
Și duhului tău.
Preotul:
Înțelepciune. Să luăm aminte.
Prochimenul, glasul 4:
Dă-ne nouă ajutor din necaz şi deşartă este mântuirea omului.
Stih: Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai surpat.
Dă-ne nouă ajutor din necaz şi deşartă este mântuirea omului. (de 2 ori)
Paremia 1 (Facere)
Preotul:
Înțelepciune!
Citeţul:
De la Facere, citire! (Cap. 8, vers 4–21.)
Preotul:
Să luăm aminte!
Citeţul:
Iar în luna a şaptea, în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe Munţii Ararat. Apa a scăzut mereu până în luna a zecea; iar în ziua întâi a lunii a zecea s-au arătat vârfurile munţilor. După patruzeci de zile, a deschis Noe fereastra, pe care o făcuse la corabie, şi a dat drumul corbului, ca să vadă de a scăzut apa pe pământ. Acesta, zburând, nu s-a mai întors până ce a secat apa de pe pământ. Apoi, după el a trimis porumbelul, ca să vadă de s-a scurs apa de pe pământ. Porumbelul însă, negăsind loc de odihnă pentru picioarele sale, s-a întors la el, în corabie; căci era încă apă pe toată faţa pământului. Şi a întins Noe mâna şi l-a apucat şi l-a băgat la sine, în corabie. Şi aşteptând încă alte şapte zile, a dat iarăşi drumul porumbelului din corabie, şi porumbelul s-a întors la el, spre seară, şi iată avea în ciocul său o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că s-a scurs apa de pe faţa pământului. Mai zăbovind încă alte şapte zile, iarăşi a dat drumul porumbelului şi el nu s-a mai întors. Iar în anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în ziua întâi a lunii întâi, secând apa de pe pământ, a ridicat Noe acoperişul corăbiei şi a privit, şi iată se zbicise faţa pământului. Iar în luna a doua, la douăzeci şi şapte ale lunii acesteia, pământul era uscat. Atunci a grăit Domnul Dumnezeu lui Noe şi a zis: «Ieşi din corabie tu şi împreună cu tine femeia ta, fiii tăi şi femeile fiilor tăi. Scoate de asemenea împreună cu tine toate vietăţile, care sunt cu tine, şi tot trupul, de la păsări şi până la animale, şi toate vietăţile ce se mişcă pe pământ, ca să se împrăştie pe pământ, să se prăsească şi să se înmulţească pe pământ». Atunci a ieşit Noe din corabie; şi împreună cu el au ieşit fiii lui, femeia lui şi femeile fiilor lui; toate fiarele, toate animalele, toate păsurile şi toate câte se mişcă pe pământ, după felul lor, au ieşit din corabie. Apoi a făcut Noe un jertfelnic Domnului; şi a luat din animalele cele curate şi din toate păsurile cele curate şi le-a adus ardere de tot pe jertfelnic. Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasmă bună şi a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: «Am socotit să nu mai blestem pământul pentru faptele omului, pentru că cugetul inimii omului se pleacă la rău din tinereţile lui şi nu voi mai pierde toate vietăţile, cum am făcut.»
Prochimenul 2
Preotul:
Înțelepciune. Să luăm aminte.
Prochimenul, glasul 6:
Auzi Dumnezeule cererea mea, ia aminte rugăciunea mea.
Stih: De la marginile pământului către Tine am strigat.
Auzi Dumnezeule cererea mea, ia aminte rugăciunea mea. (de 2 ori)
Paremia 2 (Pilde)
Strana:
Porunciți!
Preotul, făcând cruce cu sfeșnicul și cădelnița, din fața Sfintelor Uși, întâi spre răsărit, apoi spre apus, zice:
Înțelepciune, drepți! Lumina lui Hristos luminează tuturor!
Citeţul:
De la Pilde, citire! (Cap. 10, vers 31; cap. 11, vers 1–12.)
Preotul:
Să luăm aminte!
Citeţul:
Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare. Buzele celui drept cunosc bunăvoirea, iar gura păcătoşilor strâmbătatea. Cântarul strâmb este urgisit de Domnul, şi cântărirea dreaptă este plăcerea Lui. Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar înţelepciunea este cu cei smeriţi. Neprihănirea poartă pe cei drepţi, iar strâmbătatea prăpădeşte pe cei vicleni. La nimic nu foloseşte bogăţia în ziua mâniei; numai dreptatea izbăveşte de moarte. Dreptatea netezeşte calea celui fără prihană, iar cel fără de lege va cădea prin fărădelegea lui. Dreptatea izbăveşte pe cei drepţi, iar cei vicleni vor fi prinşi prin pofta lor. La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moartea celui păcătos piere nădejdea. Dreptul scapă din strâmtorare, şi cel fără de lege îi ia locul. Făptuitorul de rele prăbuşeşte cu gura pe aproapele lui, iar prin ştiinţa celor drepţi va fi mântuit. De propăşirea celor drepţi cetatea se bucură, iar când pier cei fără de lege ea tresaltă de veselie. Prin binecuvântarea oamenilor drepţi cetatea merge înainte, iar prin gura celor nelegiuiţi ajunge ruină. Cel nepriceput urgiseşte pe aproapele lui, iar omul cu bună-chibzuială tace.
Să se îndrepteze rugăciunea mea
Preotul, cu cădelnița în dreapta, cădind spre Sfânta Masă, cântă pe glasul 1:
Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
Strana repetă:
Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
Preotul:
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine!
Strana:
Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
Preotul:
Pune, Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele!
Strana:
Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
Preotul:
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele.
Strana:
Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
Preotul:
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Strana:
Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
Preotul:
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preotul cântă pe larg prima parte:
Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta.
Strana răspunde cu sfârșitul:
Ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
La ultimele cuvinte ale cântării se fac trei metanii.
Ectenia cererilor stăruitoare
Diaconul (sau preotul) rostește Ectenia cererilor stăruitoare:
Să zicem toți, din tot sufletul și din tot cugetul nostru să zicem.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Doamne atotțiitorule, Dumnezeul părinților noștri, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana:
Doamne, miluiește (de 3 ori).
Preotul:
Încă ne rugăm pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și pentru Preasfințitul (Înaltpreasfințitul) Părintele nostru (N), (Arhi)Episcopul (eparhiei).
Strana:
Doamne, miluiește (de 3 ori).
Preotul:
Încă ne rugăm pentru tot sufletul creștinesc, pentru conducătorii țării noastre, pentru mai-marii orașelor și satelor și pentru iubitoarea de Hristos oaste.
Strana:
Doamne, miluiește (de 3 ori).
Preotul:
Încă ne rugăm pentru frații noștri: preoți, ieromonahi, ierodiaconi și monahi și pentru toată frățimea noastră în Hristos.
Strana:
Doamne, miluiește (de 3 ori).
Preotul:
Încă ne rugăm pentru fericiții și pururea pomeniții ctitori ai sfântului locașului acestuia și pentru toți cei mai dinainte adormiți părinți și frați ai noștri, dreptslăvitori creștini, care odihnesc aici și pretutindeni.
Strana:
Doamne, miluiește (de 3 ori).
Preotul:
Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri și fac bine în sfântă și preacinstita biserică aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cântă și pentru poporul care stă înainte și așteaptă de la Tine mare și bogată milă.
Strana:
Doamne, miluiește (de 3 ori).
Ecfonisul:
Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana:
Amin.
Ectenia catehumenilor
Ectenia catehumenilor:
Rugați-vă, cei chemați, Domnului.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Cei credincioși, pentru cei chemați să ne rugăm, ca Domnul să-i miluiască pe dânșii.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Să-i învețe pe ei cuvântul adevărului.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Să le descopere lor Evanghelia dreptății.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Să-i unească pe ei cu sfânta Sa sobornicească și apostolică Biserică.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Mântuiește, miluiește, apără și-i păzește pe ei, Dumnezeule, cu harul Tău.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Cei chemați, capetele voastre Domnului să le plecați.
Strana:
Ție, Doamne.
Preotul zice în taină Rugăciunea pentru cei chemați, apoi ecfonisul:
Ca și aceștia împreună cu noi să slăvească preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana:
Amin.
Acum Puterile cerești
Preotul: Câți sunteți pentru luminare, ieșiți! Cei pentru luminare, ieșiți! Câți sunteți chemați, ieșiți! Ca nimeni din cei chemați să nu rămână. Câți suntem credincioși, iară și iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
Doamne, miluiește.
Preotul:
Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul zice în taină prima Rugăciune a credincioșilor, apoi ecfonisul:
Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana:
Amin.
Preotul:
Iară și iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul zice în taină a doua Rugăciune a credincioșilor, apoi:
Înțelepciune!
Strana:
Binecuvintează!
Preotul:
După darul Hristosului Tău, cu Care ești binecuvântat, împreună cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana:
Amin.
Heruvicul Liturghiei Darurilor, glasul 1:
Acum Puterile cele cerești, împreună cu noi, nevăzut slujesc; că, iată, intră Împăratul slavei; iată, Jertfa cea de taină, săvârșită, se înconjură.
Acum sună clopoțelul în Sfântul Altar; toți îngenunchează, iar preotul face ieșirea cu Sfintele Daruri mai înainte sfințite, în cea mai deplină tăcere. După intrarea preotului în Sfântul Altar, sună din nou clopoțelul, și se cântă partea a doua:
Cu credință și cu dragoste să ne apropiem, ca părtași vieții celei veșnice să ne facem. Aliluia, Aliluia, Aliluia.
La ultimele cuvinte ale cântării se fac trei metanii.
Ectenia cererilor
Ectenia cererilor:
Să plinim rugăciunea noastră cea de seară, Domnului.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Pentru cinstitele și mai înainte sfințitele Daruri ce sunt puse înainte, Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Ca iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, Cel ce le-a primit pe ele în sfântul, cel mai presus de ceruri și duhovnicescul Său jertfelnic, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, să ne trimită nouă dumnezeiescul har și darul Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Pentru ca să fim izbăviți noi de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul zice în taină Rugăciunea: Dumnezeul tainelor celor negrăite și nevăzute...
Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Seara toată desăvârșită, sfântă, în pace și fără de păcat, de la Domnul să cerem.
Strana:
Dă, Doamne.
Preotul:
Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor al sufletelor și al trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.
Strana:
Dă, Doamne.
Preotul:
Milă și iertare de păcatele și de greșelile noastre, de la Domnul să cerem.
Strana:
Dă, Doamne.
Preotul:
Cele bune și de folos sufletelor noastre și pace lumii, de la Domnul să cerem.
Strana:
Dă, Doamne.
Preotul:
Cealaltă vreme a vieții noastre, în pace și întru pocăință a o săvârși, de la Domnul să cerem.
Strana:
Dă, Doamne.
Preotul:
Sfârșit creștinesc vieții noastre, fără durere, neînfruntat, în pace și răspuns bun la înfricoșătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.
Strana:
Dă, Doamne.
Preotul:
Unitatea credinței și împărtășirea Sfântului Duh cerând, pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Strana:
Ție, Doamne.
Tatăl nostru
Preotul:
Și ne învrednicește, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă, să îndrăznim a Te chema Tată pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, și să zicem:
Strana:
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău. Vie Împărăția Ta. Facă-Se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Preotul:
Că a Ta este Împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana:
Amin.
Preotul:
Pace tuturor!
Strana:
Și duhului tău.
Preotul:
Capetele noastre Domnului să le plecăm.
Strana:
Ție, Doamne.
Preotul zice în taină rugăciunea: Dumnezeule, Cel ce singur ești bun și milostiv..., apoi ecfonisul:
Cu harul și cu îndurările și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care ești binecuvântat, împreună cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana:
Amin.
Împărtășirea
Preotul se roagă în taină: Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase..., apoi:
Să luăm aminte! Sfintele, cele mai înainte sfințite, sfinților!
Strana:
Unul Sfânt, Unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.
În timp ce preotul se împărtășește în Sfântul Altar, Strana cântă Chinonicul:
Gustați și vedeți că bun este Domnul. Aliluia, Aliluia, Aliluia.
Apoi, după deschiderea ușilor:
Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați.
Strana cântă, în loc de «Bine este cuvântat Cel ce vine...»:
Binecuvânta-voi pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea.
Rugăciunile înainte de Împărtășanie:
Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că acesta este Însuși Preacurat Trupul Tău și acesta este Însuși Scump Sângele Tău. Deci, mă rog Ție: miluiește-mă și-mi iartă greșelile mele, cele de voie și cele fără de voie, cu cuvântul, cu lucrul, cu știință sau cu neștiință, și mă învrednicește fără de osândă să mă împărtășesc cu Preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Amin.
Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi părtaș pe mine mă primește, că nu voi spune vrăjmașilor Tăi taina Ta, nici sărutare Îți voi da ca Iuda; ci, ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ție: Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta.
Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie împărtășirea cu Preacuratele Tale Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului și a trupului.
Strana cântă din nou Chinonicul:
Gustați și vedeți că bun este Domnul. Aliluia, Aliluia, Aliluia.
Apoi, după ce a împărtășit pe credincioșii pregătiți pentru aceasta:
După Împărtășire
Preotul:
Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta.
Strana cântă, în loc de «Am văzut lumina cea adevărată...»:
Pâinea cea cerească și paharul vieții gustați și vedeți că bun este Domnul. Aliluia, Aliluia, Aliluia.
Preotul:
Totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana:
Amin.
Dacă au fost credincioși care s-au împărtășit, se citește:
Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm slava Ta, că ne-ai învrednicit pe noi a ne împărtăși cu Sfintele, cele fără de moarte, preacinstitele și de viață făcătoarele Tale Taine. Întărește-ne pe noi întru sfințenia Ta; toată ziua să ne învățăm dreptatea Ta. Aliluia, Aliluia, Aliluia.
Preotul:
Drepți! Primind dumnezeieștile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cereștile și de viață făcătoarele, înfricoșătoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie să mulțumim Domnului.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Seara toată desăvârșită, sfântă, în pace și fără de păcat cerând, pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Strana:
Ție, Doamne.
Preotul:
Că Tu ești sfințirea noastră și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana:
Amin.
Preotul:
Cu pace să ieșim.
Strana:
Întru numele Domnului.
Preotul:
Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul citește Rugăciunea Amvonului: Stăpâne Atotțiitorule, Cel ce cu înțelepciunea Ta ai zidit toată făptura...
Amin.
Fie numele Domnului binecuvântat, de acum și până-n veac (de 3 ori).
Cu trei metanii.
Otpustul
Se împarte anafura și se face Otpustul deplin:
Domnului să ne rugăm.
Strana:
Doamne, miluiește.
Preotul:
Binecuvântarea Domnului să fie peste voi, cu al Său har și cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana:
Amin.
Preotul:
Slavă Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, slavă Ție.
Strana:
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Doamne, miluiește; Doamne, miluiește; Doamne, miluiește. Întru numele Domnului, părinte, binecuvintează!
Preotul:
Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Sale Maici, ale Sfinților, slăviților și întru tot lăudaților Apostoli, ale celui între sfinți Părintelui nostru Grigorie Dialogul, a cărui dumnezeiască Liturghie am săvârșit, ale Sfinților a căror pomenire o săvârșim, ale sfinților, drepților și dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana și pentru ale tuturor Sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, ca un bun și de oameni iubitor.
Strana:
Amin.
Preotul:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi.
Strana:
Amin.