Vecernia Mare — Închinarea Sfintei Cruci (14 martie 2026)

Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru, Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru, Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru!

Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! Întru strălucire și în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină, Cel ce întinzi cerul ca un cort, Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui, Cel ce pui norii suirea Ta, Cel ce umbli peste aripile vânturilor, Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc, Cel ce întărești pământul pe temelia lui, încât nu se va clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui, peste munți vor sta ape; de certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa; urcă munți și coboară văi, până în locul în care le-ai așezat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece și nici nu se vor întoarce să acopere pământul. Cel ce trimiți izvoare în văi, prin mijlocul munților vor trece ape; adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea își vor potoli. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munții din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul; Cel ce răsari iarbă dobitoacelor și verdeață spre trebuința oamenilor, ca să scoată pâine din pământ și vinul ce veselește inima omului; ca să-i veselească fața cu untdelemn și pâinea ce întărește inima omului. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările își vor face cuib, locașul cocostârcului le călăuzește pe ele. Munții cei înalți – adăpost cerbilor, stâncile – scăpare iepurilor. Făcut-ai luna spre vremi; soarele și-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte, când vor ieși toate fiarele pădurii; puii leilor răcnesc ca să apuce și să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele și s-au adunat și în culcușurile lor se vor culca. Ieși-va omul la lucrul său și la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este întinsă și largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăți mici și mari. Acolo corăbiile umblă și fiarele pe care le-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine așteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna; deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți. Dar întorcându-Ți Tu fața Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor și se vor sfârși și în țărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău și se vor zidi și vei înnoi fața pământului. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre pământ și-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munți și fumegă. Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi. Plăcute să-i fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătoșii de pe pământ și cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Soarele și-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de 3 ori)

Cu pace, Domnului să ne rugăm.

Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și pe calea păcătoșilor n-a stat și pe scaunul pierzătorilor n-a șezut. Aliluia!

Că știe Domnul calea drepților și calea necredincioșilor va pieri. Aliluia!

Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați Lui cu cutremur. Aliluia!

Fericiți toți cei ce nădăjduiesc spre Dânsul. Aliluia!

Scoală, Doamne, mântuiește-mă, Dumnezeul meu. Aliluia!

A Domnului este mântuirea și peste poporul Tău binecuvântarea Ta. Aliluia!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de 3 ori)

Iară și iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; auzi-mă, Doamne! Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine. Auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară. Auzi-mă, Doamne!

Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să nu-mi dezvinovățesc păcatele mele.

Cu oamenii cei ce fac fărădelege și nu mă voi însoți cu aleșii lor.

Certa-mă-va dreptul cu milă și mă va mustra, iar untdelemnul păcătoșilor să nu ungă capul meu.

Că încă și rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor; zdrobise-vor de stâncă judecătorii lor.

Auzi-vor graiurile mele și s-au îndulcit. Precum brazda se desface în pământ, s-au risipit oasele lor lângă iad.

Căci către Tine, Doamne, Doamne – ochii mei; spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

Păzește-mă de cursa care mi-au pus mie și de smintelile celor ce fac fărădelege.

Cădea-vor în mreaja lor păcătoșii, ferit sunt eu până ce voi trece.

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.

Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.

În calea pe care am umblat, gătit-au cursă mie.

Luat-am seama de-a dreapta și am privit, dar nu era cine să mă cunoască.

Închis-au calea pentru mine și nu are cine să caute de sufletul meu.

Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: Tu ești nădejdea mea, partea mea ești în pământul celor vii.

Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.

Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.

Veniți să ne bucurăm de Domnul, Cel ce a sfărâmat puterea morții și a luminat neamul omenesc, cu cei fără de trup grăind: Ziditorule și Mântuitorul nostru, slavă Ție.

Cruce și îngropare ai răbdat, Mântuitorule, pentru noi; dar cu moartea, ca un Dumnezeu, pe moarte ai omorât. Pentru aceasta, ne închinăm Învierii Tale celei de a treia zi. Doamne, slavă Ție!

Apostolii, văzând scularea Ziditorului, s-au mirat, grăind laudă îngerească: Aceasta este slava Bisericii, aceasta este bogăția Împărăției. Cel ce ai pătimit pentru noi, Doamne, slavă Ție!

De ai și fost prins, Hristoase, de bărbați cei fără de lege, dar Tu ești Dumnezeul meu și nu mă rușinez. Bătut ai fost pe spate, dar nu mă lepăd; pe Cruce ai fost pironit și nu tăinuiesc. Întru scularea Ta mă laud, că moartea Ta este viața mea. Atotputernice și de oameni Iubitorule, Doamne, slavă Ție.

Proorocia lui David împlinindu-o Hristos, mărirea Sa în Sion o a descoperit Ucenicilor, lăudat arătându-Se pe Sine și slăvit pururea cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Mai întâi adică nentrupat un Cuvânt, iar mai pe urmă pentru noi întrupat, și omorât ca un om, și înviat cu putere, ca un iubitor de oameni.

Pogorâtu-Te-ai în iad, Hristoase, precum ai voit, prădat-ai moartea ca un Dumnezeu și Stăpân, și ai înviat a treia zi, împreună înviind pe Adam din legăturile iadului și din stricăciune, pe cel ce grăia: Slavă Învierii Tale, Unule, Iubitorule de oameni.

Străluceşte, Cruce a Domnului, luminate fulgerele darului tău în inimile celor ce te cinstesc pe tine şi cu dragoste dumnezeiască te primesc, ceea ce eşti de lume dorită; prin care s-a pierdut mâhnirea lacrimilor, din cursele morţii am scăpat şi la veselia cea neîncetată ne-am mutat. Arată bună-cuviința frumuseţii tale, dăruind răsplătirile postirii robilor tăi, celor ce cer cu credinţă folosinţa ta cea bogată şi mila cea mare.

Bucură-te, Cruce purtătoare de viață, raiule cel frumos al Bisericii, pomul nestricăciunii, carele ne-ai înflorit desfătarea slavei celei veşnice, prin care se gonesc taberele diavolilor şi împreună se veselesc cetele îngerilor şi adunările credincioşilor prăznuiesc. Arma cea nebiruită, tăria cea neclintită, biruinţa împăraţilor, lauda preoţilor. Dă-ne și nouă acum să ajungem la patimile lui Hristos şi la înviere!

Bucură-te, Cruce purtătoare de viață, semnul cel nebiruit al creştinătăţii, uşa raiului, întărirea credincioşilor, zidul cel dimprejurul Bisericii; prin care s-a pierdut şi a încetat blestemul, s-a înghiţit puterea morţii şi ne-am înălţat de pe pământ la cele cereşti. Armă nebiruită, împotrivirea diavolilor, mărirea mucenicilor, podoaba cuvioşilor cu adevărat, limanul mântuirii, ceea ce dăruiești lumii mare milă.

Veniţi amândoi cei întâi zidiţi, care aţi căzut din ceata cea de sus, prin pizma ucigaşului de oameni, pentru gustarea cea amară a mâncării din pomul cel dedemult. Iată vine preacinstitul lemn cu adevărat, la carele alergând cu bucurie îmbrăţişaţi-l şi strigaţi către dânsul cu credinţă: Tu eşti sprijinul nostru, Cruce preacinstită, din al căreia fruct gustând, am dobândit nestricăciune, luând adevăratul Eden cel dintâi şi mare milă.

Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce ai primit răstignire de bunăvoie, spre învierea cea de obşte a neamului omenesc, şi prin trestia Crucii sângerându-Ţi degetele cu vopsele roşii, Te-ai milostivit a iscăli pentru noi, ca un împărat, cele ce sunt de iertare; nu ne trece cu vederea pe noi cei ce suntem ameninţaţi iarăşi cu depărtarea cea de la Tine. Ci Te milostiveşte, unule îndelung-Răbdătorule, spre poporul Tău, cel ce este în nevoi, şi Te scoală şi biruieşte pe cei ce se luptă cu noi, ca un atotputernic.

Maică te-ai cunoscut mai presus de fire, Născătoare de Dumnezeu, dar ai rămas fecioară, mai presus de cuvânt și de cuget. Și minunea nașterii tale o a tâlcui nu poate limbă; că neobișnuită fiind zămislirea, curată, necuprins de minte este chipul nașterii. Că unde vrea Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii. Pentru aceasta, pe tine știindu-te toți Maică a lui Dumnezeu, ne rugăm ție cu osârdie: Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Înțelepciune! Drepți!

Vrednic ești în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viață, pentru aceasta lumea Te slăvește.

Preotul:

Să luăm aminte! Pace tuturor!

Domnul a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat.

Să zicem toți, din tot sufletul și din tot cugetul nostru să zicem.

Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta, fără de păcat să ne păzim noi.

Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preaslăvit este numele Tău în veci. Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-ne pe noi îndreptările Tale.

Binecuvântat ești, Stăpâne, înțelepțește-ne pe noi cu îndreptările Tale.

Binecuvântat ești, Sfinte, luminează-ne pe noi cu îndreptările Tale.

Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.

Ție se cuvine laudă, Ție se cuvine cântare, Ție slavă se cuvine, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Să plinim rugăciunea noastră cea de seară, Domnului.

Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Fie stăpânirea împărăției Tale binecuvântată și preaslăvită, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Înviat-ai din mormânt, Mântuitorul lumii, și împreună ai sculat pe oameni cu trupul Tău, Doamne, slavă Ție!

Veniți să ne închinăm Celui ce a Înviat din morți și a luminat toate; că din tirania iadului ne-a slobozit pe noi, prin scularea Sa cea de a treia zi, dăruindu-ne viață și mare milă.

Pogorându-Te în iad, Hristoase, moartea ai prădat, și a treia zi înviind, împreună ne-ai înviat pe noi, cei ce slăvim scularea Ta cea atotputernică, Doamne, Iubitorule de oameni.

Înfricoșătorule Te-ai arătat, Doamne, în mormânt zăcând, ca și cum ai fi fost dormind; dar Înviind a treia zi ca un Puternic, împreună ai înviat pe Adam, cel ce grăia: Slavă Învierii Tale, Unule, Iubitorule de oameni.

Doamne, Cela ce ai ajutat în război prea-blândului David, ca să supună pe cel de alt neam, fii împreună, în război, cu credinciosul nostru popor şi cu arma Crucii surpă pe vrăjmaşii noştri. Arată Milostive spre noi milele Tale cele dedemult; şi să cunoască adevărat, că Tu eşti Dumnezeu şi că spre Tine nădăjduind, biruim; rugându-se după obicei preacurată Maica Ta, să se dăruiască nouă mare milă.

Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace. Că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de 3 ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de 3 ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Zdrobit-ai cu Crucea Ta moartea, deschis-ai tâlharului raiul; plângerea mironosițelor o ai schimbat și Apostolilor a propovădui le-ai poruncit, că ai Înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.

Mântuieşte Doamne poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredinciosului nostru popor, asupra celor potrivnici dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Gavriil zicând ţie Fecioară bucură-te, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor, întru tine sicriul cel sfânt, precum a zis dreptul David, arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău, mărire Celui ce S-a sălăşluit întru tine, mărire Celui ce a ieşit din tine, mărire Celui ce ne-a slobozit pe noi prin naşterea ta.

Preotul:

Înțelepciune!