Vecernia Mare — Sf. Maria Egipteanca (28 martie 2026)

Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru, Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru, Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru!

Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! Întru strălucire și în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină, Cel ce întinzi cerul ca un cort, Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui, Cel ce pui norii suirea Ta, Cel ce umbli peste aripile vânturilor, Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc, Cel ce întărești pământul pe temelia lui, încât nu se va clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui, peste munți vor sta ape; de certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa; urcă munți și coboară văi, până în locul în care le-ai așezat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece și nici nu se vor întoarce să acopere pământul. Cel ce trimiți izvoare în văi, prin mijlocul munților vor trece ape; adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea își vor potoli. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munții din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul; Cel ce răsari iarbă dobitoacelor și verdeață spre trebuința oamenilor, ca să scoată pâine din pământ și vinul ce veselește inima omului; ca să-i veselească fața cu untdelemn și pâinea ce întărește inima omului. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările își vor face cuib, locașul cocostârcului le călăuzește pe ele. Munții cei înalți – adăpost cerbilor, stâncile – scăpare iepurilor. Făcut-ai luna spre vremi; soarele și-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte, când vor ieși toate fiarele pădurii; puii leilor răcnesc ca să apuce și să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele și s-au adunat și în culcușurile lor se vor culca. Ieși-va omul la lucrul său și la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este întinsă și largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăți mici și mari. Acolo corăbiile umblă și fiarele pe care le-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine așteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna; deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți. Dar întorcându-Ți Tu fața Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor și se vor sfârși și în țărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău și se vor zidi și vei înnoi fața pământului. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre pământ și-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munți și fumegă. Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi. Plăcute să-i fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătoșii de pe pământ și cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Soarele și-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de 3 ori)

Cu pace, Domnului să ne rugăm.

Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și pe calea păcătoșilor n-a stat și pe scaunul pierzătorilor n-a șezut. Aliluia!

Că știe Domnul calea drepților și calea necredincioșilor va pieri. Aliluia!

Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați Lui cu cutremur. Aliluia!

Fericiți toți cei ce nădăjduiesc spre Dânsul. Aliluia!

Scoală, Doamne, mântuiește-mă, Dumnezeul meu. Aliluia!

A Domnului este mântuirea și peste poporul Tău binecuvântarea Ta. Aliluia!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de 3 ori)

Iară și iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; auzi-mă, Doamne! Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine. Auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară. Auzi-mă, Doamne!

Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să nu-mi dezvinovățesc păcatele mele.

Cu oamenii cei ce fac fărădelege și nu mă voi însoți cu aleșii lor.

Certa-mă-va dreptul cu milă și mă va mustra, iar untdelemnul păcătoșilor să nu ungă capul meu.

Că încă și rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor; zdrobise-vor de stâncă judecătorii lor.

Auzi-vor graiurile mele și s-au îndulcit. Precum brazda se desface în pământ, s-au risipit oasele lor lângă iad.

Căci către Tine, Doamne, Doamne – ochii mei; spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

Păzește-mă de cursa care mi-au pus mie și de smintelile celor ce fac fărădelege.

Cădea-vor în mreaja lor păcătoșii, ferit sunt eu până ce voi trece.

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.

Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.

În calea pe care am umblat, gătit-au cursă mie.

Luat-am seama de-a dreapta și am privit, dar nu era cine să mă cunoască.

Închis-au calea pentru mine și nu are cine să caute de sufletul meu.

Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: Tu ești nădejdea mea, partea mea ești în pământul celor vii.

Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.

Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.

Rugăciunile noastre cele de seară primește-le, Sfinte Doamne, și ne dă nouă iertare păcatelor, că Tu singur ești Cel ce ai arătat în lume Învierea.

Înconjurați, popoare, Sionul și-l cuprindeți pe el și dați slavă, într-însul, Celui ce a înviat din morți; că Acesta este Dumnezeul nostru, Cel ce ne-a izbăvit de fărădelegile noastre.

Veniți, popoare, să lăudăm și să ne închinăm lui Hristos, slăvind Învierea Lui cea din morți, că Acesta este Dumnezeul nostru, Care a izbăvit lumea de înșelăciunea vrăjmașului.

Veseliți-vă, ceruri, trâmbițați, temeliile pământului, munților, vestiți bucurie! Că iată, Emmanuel pe Cruce a pironit păcatele noastre; și Cel ce dă viață, moartea a omorât, pe Adam înviindu-l, ca un iubitor de oameni.

Pe Cel ce cu trupul, de voie, pentru noi a fost răstignit, a pătimit și a fost îngropat și a înviat din morți, să-L lăudăm, grăind: Întărește în dreapta credință Biserica Ta, Hristoase, și împacă viața noastră, ca un bun și iubitor de oameni.

Înaintea mormântului Tău celui de viață primitor, stând noi, nevrednicii, cântare de slavă aducem îndurării Tale celei negrăite, Hristoase Dumnezeul nostru; că Cruce și moarte ai primit, Cel ce ești fără de păcat, ca să dăruiești lumii Învierea, ca un iubitor de oameni.

Pe Cuvântul cel împreună cu Tatăl fără de început și împreună-veșnic, Care din pântece fecioresc în chip de negrăit a ieșit și Crucea și moartea pentru noi de voie a primit, și a înviat întru slavă, să-L lăudăm, grăind: Dătătorule de viață, Doamne, slavă Ție, Mântuitorule sufletelor noastre.

Te oprea vederea celor cinstite, întinăciunea cea mai dinainte, ce se trăgea din spurcăciuni; dar înţelepciunea ta şi cunoştinţa de cele ce s-au lucrat de tine, Maică de Dumnezeu înţelepţită, s-a făcut ţie întoarcere spre cele mai bune; că privind spre icoana binecuvântatei fiicei lui Dumnezeu şi căindu-te de toate păcatele tale de mai înainte, prealăudată, cu îndrăzneală te-ai închinat cinstitului lemn.

Închinându-te sfintelor locuri cu bucurie, ai luat de acolo darul călătoriei spre fapta bună cea de mântuire; ai alergat grabnic cu bună călătorie şi trecând râul Iordanului, în locaşul Botezătorului te-ai sălăşluit cu osârdie; şi sălbăticia patimilor o ai întunecat cu viaţa ta cea bună, împuţinând prin înfrânare înfierbântările trupului, Maică pururea fericită.

Locuind în pustie, ai lepădat chipurile patimilor din sufletul tău, întipărindu-ţi închipuirea lui Dumnezeu, Cuvioasă, prin feluri de bunătăţi; şi atâta ai strălucit, încât şi peste ape uşor ai trecut, Fericită, şi te-ai ridicat de pe pământ cu rugăciunile tale către Dumnezeu; şi acum stând cu îndrăzneală înaintea lui Hristos, prealăudată Marie roagă-te pentru sufletele noastre.

Puterea Crucii Tale, Hristoase, a făcut minune; că şi ceea ce mai înainte era căzută de tot, s-a nevoit cu nevoinţă pustnicească. De unde şi lepădând neputinţa, vitejeşte a stătut împotriva diavolului. Pentru aceasta luând şi dar de biruinţă, se roagă pentru sufletele noastre.

Pe ceea ce este mărirea a toată lumea, care din oameni a răsărit și pe Stăpânul L-a născut, ușa cea cerească, lauda celor fără de trup și podoaba credincioșilor, pe Maria Fecioara să o lăudăm. Că aceasta s-a arătat cer și biserică a Dumnezeirii; aceasta, peretele cel din mijloc al vrăjbei surpându-l, pace a adus și împărăția a deschis. Deci, pe aceasta având-o întărire a credinței, apărător avem pe Domnul, Cel ce S-a născut dintr-însa. Îndrăznească, dar, îndrăznească poporul lui Dumnezeu. Că Acesta va birui pe vrăjmași, ca un atotputernic.

Înțelepciune! Drepți!

Vrednic ești în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viață, pentru aceasta lumea Te slăvește.

Preotul:

Să luăm aminte! Pace tuturor!

Domnul a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat.

Să zicem toți, din tot sufletul și din tot cugetul nostru să zicem.

Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta, fără de păcat să ne păzim noi.

Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preaslăvit este numele Tău în veci. Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-ne pe noi îndreptările Tale.

Binecuvântat ești, Stăpâne, înțelepțește-ne pe noi cu îndreptările Tale.

Binecuvântat ești, Sfinte, luminează-ne pe noi cu îndreptările Tale.

Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.

Ție se cuvine laudă, Ție se cuvine cântare, Ție slavă se cuvine, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Să plinim rugăciunea noastră cea de seară, Domnului.

Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Fie stăpânirea împărăției Tale binecuvântată și preaslăvită, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cu patima Ta, Hristoase, din patimi ne-am liberat, și cu Învierea Ta din stricăciune ne-am izbăvit; Doamne, slavă Ție!

Să se bucure făptura, cerurile să se veselească, din mâini să bată neamurile, de bucurie! Că Hristos, Mântuitorul nostru, pe Cruce a pironit păcatele noastre; și moartea omorând, viață nouă ne-a dăruit, pe Adam cel căzut cu tot neamul înviindu-l, ca un iubitor de oameni.

Fiind Împărat al cerului și al pământului, Cel ce ești necuprins, de bunăvoie Te-ai răstignit, din iubire de oameni; pe Tine iadul întâmpinându-Te jos, s-a amărât și sufletele drepților primindu-Te, s-au bucurat; iar Adam văzându-Te pe Tine, Ziditorul, în cele de sub pământ, s-a sculat. O, minune! Cum a gustat moarte Viața tuturor. Ci, precum a voit, a luminat lumea, care grăiește: Cel ce ai înviat din morți, Doamne, slavă Ție.

Femeile purtătoare de mir miresme aducând, cu grăbire și cu plângere la groapa Ta au ajuns; și negăsind preacurat trupul Tău, dar aflând de la înger acea nouă și neobișnuită minune, Apostolilor au zis: Înviat-a Domnul, dând lumii mare milă.

Vânările sufletului şi patimile trupului le-ai tăiat cu sabia postului; greşalele gândului cu izvorul sihăstriei le-ai înecat; şi cu curgerile lacrimilor tale ai adăpat toată pustia şi ne-ai odrăslit nouă roduri de pocăinţă. Pentru aceasta cinstim pomenirea ta, Cuvioasă.

O minune mai nouă decât toate minunile cele dedemult! Că cine a cunoscut să fi născut Maică fără bărbat şi să poarte în braţe pe Cela ce cuprinde toată făptura? A lui Dumnezeu este voia, Cel ce S-a născut. Pe Carele ca pe un prunc, Preacurată, în braţele tale purtându-L, şi îndrăzneală ca o Maică către Dânsul câştigând, nu înceta a-L ruga pentru cei ce te cinstesc; ca să miluiască şi să mântuiască sufletele noastre.

Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace. Că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de 3 ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de 3 ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Piatra fiind pecetluită de iudei și ostașii străjuind preacurat trupul Tău, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind lumii viață; pentru aceasta, puterile cerurilor strigau Ție, Dătătorule de viață: Slavă Învierii Tale, Hristoase; slavă Împărăției Tale; slavă rânduielii Tale, Unule, Iubitorule de oameni.

Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Marie, duhul tău.

Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat Bunule; Carele cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni Milostive, primește pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi şi mântuieşte Mântuitorul nostru pe poporul cel deznădăjduit.

Preotul:

Înțelepciune!